Media Library
Interview with Teodora Coman
Language Archipelago III: Minorities, languages and representations in Romania
Alexandru Bulucz: Ce rol joacă diversitatea lingvistică și culturală în propriul tău scris? Poți spune în mod specific cum intră în scrisul tău diversitatea sau aceste influențe „neromânești”? Contează traducerea? Citirea? Ce rol joacă lumea digitală și globalizată? Dar revistele culturale precum „Poesis International”?
Teodora Coman: Aș spune că fiecare text de-ale mele este o traducere infidelă sau o răstălmăcire voită a altor autori, o reacție la anumite lecturi, un fel de rescriere în variantă proprie. Un amestec creativ de apropiere și apropriere, dar și un transfer dintr-o limbă în alta cu trădarea originalului, conform etimologiei latinești a verbului ‘trado’. Nu cred în textul care se naște din inocența inspirației pure. Cred că traducerea este o caracteristică a gândirii, nu doar a literaturii. Actul de înțelegere înseamnă descifrare a unui sens, imposibil fără lectură și relectură. De exemplu, un bun profesor este cel care știe să traducă, în limba proprie, informații pe înțelesul elevilor, dintr-un registru științific în unul accesibil, colocvial. Așadar, nu numai că traducerea este importantă, aș zice că e indispensabilă scrisului, cel puțin, pentru mine. Fără traducere, am fi condamnați la un provincialism poetic, lingvistic și cultural. Nu am „anxietatea influenței”, din contră, influențele se văd mai ales în inserțiile de versuri în limbă engleză, preluate atât din autori cunoscuți, cât și din melodii care îmi plac sau din alte surse nepoetice. Nu cred în purismul lingvistic, așa că sunt un exemplu de om romglenizat și în comunicarea de zi cu zi, și în texte.
Alexandru Bulucz: Există solidaritate în rândul scriitorilor și scriitoarelor din România? Un telos al dreptății/justiției? Când am urmărit demonstrațiile din România pe Facebook („#Rezist! Poezia”), mi s-a părut că a existat o astfel de solidaritate poetică.
Teodora Coman: Da, am simțit solidaritatea cu anumiți poeți, dar nu m-aș încumeta să vorbesc despre ea ca și cum ar fi o caracteristică de grup, de breaslă profesională, dimensiunea aceasta este în curs de consolidare instituțională mai ales prin PEN România. Mai degrabă aș insista pe solidaritatea socială, pe experiența străzii, în cadrul căreia dispar orice pretenții individualiste. Protestele zilnice din cadrul mișcării civice „Vă vedem” mi-au acutizat conștiința social și politică și mi-au inspirat scrierea volumului „soft guerrillaˮ. Solidaritatea lui ‘noi’ s-a produs atât cu semenii mei, tovarăși de protest, cât și în scris, fără să aibă importanță statutul lor socio-profesional. Totuși, nu pot să nu-l menționez pe Radu Vancu, unul dintre cei mai importanți poeți contemporani, dar și o voce publică tranșantă, care a militat mereu pentru respectarea statului de drept și a unei justiții independente.
Alexandru Bulucz: Ce înseamnă scrisul politic? Mai poate avea un impact social?
Teodora Coman: Scrisul politic este unul angajat, critic, incomod, o reacție la pericolele care pândesc o societate și, mai ales, la abuzul autorităților, deși mai puțin agreată, cel puțin în România, unde încă se mai discută despre arta apolitică. Eu cred că arta este politică și atunci când nu își propune explicit, iar când în joc este însăși libertatea de expresie, ca în Turcia sau Belarus, poate avea un impact social major, inspiră mișcări ample de protest.
Alexandru Bulucz: Pe care scriitor/scriitoare din România vrei să recomanzi unui cititor/unei cititoare german/ă? Cine ar trebui să fie tradus/ă? Și de ce?
Teodora Coman: Grea întrebare! Cred că Ștefan Manasia are anvergura și complexitatea unei poezii vizionare, interculturale, în care umanul își supraviețuiește, nostalgic, propriilor alienări și hibridizări, refugiat în enclavele unei frumuseți universale, care frisonează orice cititor, indiferent de spațiul cultural și lingvistic căreia îi aparține.
with Teodora Coman